Cortegiul umbrelor se construieşte din nouă nuvele legate discret intre ele prin personajele chinuite care populează Tamoga – un sat iberic de pe coasta de nord-vest, in care se trăieşte greu, dar care e, in schimb, "mai bun ca oricare altul pentru a muri.”
Poveşti de dragoste, război şi răzbunare se ţes din vorbele sătenilor: un cor al umbrelor alimentat de barfe şi amintiri, blesteme şi jurăminte incălcate. De la povestea lui Mortes, străinul care ajunge in Tamoga ca şi cum ar urma un cantec de sirenă, pană la istoria doñei Sacramento, care, desprinsă parcă dintr-un tablou de Goya, refuză de cinci decenii să mai iasă din casa prăfuită in care s-a născut, cele nouă nuvele de Julián Ríos ne dezvăluie un spaţiu ca o anticameră a morţii, golit de speranţă, dar plin de secrete.
Carlos Fuentes spunea despre Julián Ríos că este cel mai inventiv si creativ scriitor de limbă spaniolă. Născut in 1941 in orasul galician Vigo, Ríos şi-a făcut studiile in Madrid, de unde a emigrat in Londra si apoi in Paris, unde trăieste in prezent. Este considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai postmodernismului spaniol, iar romanul său, Larva, stă mărturie in acest sens. Şi-a scris primele două volume à deux alături de Octavio Paz. Maestru al invenţiei lingvistice, Julián Ríos a devenit un scriitor-cult in Occident, unde a fost supranumit "un James Joyce spaniol” sau "urmaşul lui Cervantes.”
Cortegiul umbrelor a fost scris intre 1966 şi 1968, dar tanărului Ríos i-a fost teamă că nu va trece de cenzură sub regimul lui Franco, aşa că a păstrat manuscrisul aproape cinci decenii in sertar. Spre deosebire de cărţile sale de mai tarziu (sofisticate şi jucăuşe), Cortegiul umbrelor adună texte scurte şi amare despre un loc pe cat de intunecat, pe atat de misterios: imaginarul sat Tamoga.
