Degetelele - Gabriela Tabacu | Humanitas

Ilustrații de Irina Dobrescu

„O povestioară să te lingi pe degete. Dacă o s-o citești, nimeni n-o să te arate cu degetul.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Pe când eram foarte mică, bunica îmi recita din când în când, seara, la culcare, o poezioară de o strofă, în care personajele principale, întruchipate ghiduș de ea cu palma răsfirată în aer, erau degetele de la o mână. Ce încântare putea fi să o urmăresc!  Am încercat să readuc poezioara în prezent, îmbogățind-o cu noi aventuri ale acestor personaje atât de însemnate. Nepoții mei de câțiva anișori o ascultă fermecați, la început cu ochii măriți de mirare și apoi, din ce în ce mai mici, pe măsură ce lunecă încet în somn.“ — GABRIELA TABACU

GABRIELA TABACU s-a născut la Oradea, dar, cum locuieşte în Bucureşti de când se ştie, se consideră bucureşteancă get-beget. Tot de când se ştie, desenează. Apoi, învăţând să citească, a devenit pasionată de poveşti. La vremea marilor alegeri, a decis să facă arhitectură. A muncit mulţi ani să înveţe cum. (E de spus că învaţă încă şi în ziua de azi.) Viaţa ei s-a schimbat însă într-o dimineaţă de toamnă, în vreme ce făcea ordine în pod, unde a găsit o lădiţă plină-ochi cu poveşti. De fapt, era umplută până sus cu multe-multe cuvinte din care ea a început să construiască poveşti. Pentru că nu doar casele se construiesc, ci şi poveştile.Trăieşte deci, printre poveşti şi desene de case. Însă lucrurile se leagă, pentru că orice casă are povestea ei şi orice poveste e o casă a cuvintelor meşteşugit împletite ca să pună cap la cap felurite fapte care astfel capătă înţeles şi rost în lume.