Asa cum este in realitate, lumea vie poate fi mai spectaculoasă decat orice plăsmuire. Deschizător de drumuri in zoologie, Konrad Lorenz o demonstrează cu prisosintă in această carte, ce a avut drept imbold, conform propriei mărturisiri, mania pe care i-au starnit-o "nenumăratele povestiri cu animale prost scrise si pline de minciuni“. Dacă viclenia vulpii, blandetea porumbelului si alte idei de acest fel se dovedesc doar clisee fără vreun temei faptic, cititorului i se oferă in schimb o perspectivă asupra unui univers uimitor. In paginile lui Konrad Lorenz trăieste o lume populată cu personaje memorabile, precum gasca Martina, vorbăreata cioară Hansl ori stăncuta Tsoc. Deosebirile si asemănările dintre lumea necuvantătoarelor si lumea oamenilor se vădesc deopotrivă de tulburătoare.
Cartea aceasta i-a adus autorului recunoasterea internatională dincolo de granitele comunitătii academice.
"Eu sunt om de ştiinţă, nu artist. Aşadar nu imi voi permite nici un fel de libertăţi şi stilizări. De altfel cred că nici nu este nevoie. Cred că pentru a-i arăta cititorului cat de frumos este animalul e de ajuns să redai faptele, aşa cum se-ntamplă in cazul unei riguroase lucrări ştiinţifice. Căci adevărurile naturii organice sunt de o frumuseţe imbietoare şi copleşitoare, şi devin cu atat mai frumoase cu cat ii pătrunzi mai adanc detaliile şi particularităţile specifice.“ — KONRAD LORENZ
