Visul numărul 9 are, ca toate romanele lui David Mitchell, o multitudine de fire narative. Ceea ce dă coerentă intregului este odiseea urbană a unui tanăr naiv, dar foarte inteligent si cu imaginatie debordantă, Eiji Miyake, devenit major la 20 de ani, după legea japoneză. Romanul preia titlul cantecului #9 Dream de John Lennon, compozitorul preferat al personajului central.
De pe insula Yakushima, Eiji pleacă la Tōkyō pentru a-si căuta tatăl necunoscut. Fanteziile lui structurează naratiunea caleidoscopică. Firul principal se intersectează cu mai multe fire conexe — mama, internată din cauza alcoolismului intr-o clinică izolată, incearcă să-si recastige fiul, pe care l-a părăsit; sora lui geamană, care s-a inecat in ocean, ii bantuie visele —, se intalneste cu fire intamplatoare — prietenia lui Eiji cu proprietarul unui magazin de inchiriat filme; relatia lui cu o pianistă cu ceafa perfectă —, se ciocneste de altele pline de violentă atat in viata reală, cat si in irealitate — tanărul nimereste intr-un război nimicitor din lumea interlopă, dominată de Yakuza; isi asumă roluri de super-erou in jocuri electronice —, sau se mută pe fire paralele — Eiji citeste fabulele scrise de o bătrană autoare surdă pentru nepotul ei sau jurnalul prezumtivului său bunic, fost luptător kamikaze in marina militară.
