Propune o explorare profundă și accesibilă a felului în care relațiile noastre de atașament ne modelează viața emoțională, identitatea și capacitatea de a fi în contact autentic cu ceilalți.Bazată pe cercetări contemporane și pe experiența clinică a autoarei, lucrarea aduce o perspectivă integrativă, în care psihologia atașamentului se întâlnește cu neuroștiința relațională și practica terapeutică.
Recomandari
Propune o explorare profundă și accesibilă a felului în care relațiile noastre de atașament ne modelează viața emoțională, identitatea și capacitatea de a fi în contact autentic cu ceilalți.Bazată pe cercetări contemporane și pe experiența clinică a autoarei, lucrarea aduce o perspectivă integrativă, în care psihologia atașamentului se întâlnește cu neuroștiința relațională și practica terapeutică. Fiecare capitol oferă repere clare pentru înțelegerea tiparelor relaționale, a rădăcinilor lor în copilărie și a modului în care pot fi transformate prin conștientizare, prezență și compasiune.
Scrisă cu claritate, empatie și rigoare științifică, cartea este un ghid pentru cei care doresc să-și înțeleagă propriul stil de atașament și să-și repare hărțile afective interioare, redescoperind siguranța, echilibrul și libertatea de a iubi fără teamă.
Andreea ionescu este doctor în psihologie, psihoterapeut și formator cu peste două decenii de experiență clinică în lucrul cu indivizi, cupluri, familii și grupuri. Formată în psihoterapie familială sistemică și analiză tranzacțională, ea integrează teoria atașamentului în mod constant în practica sa terapeutică, în cercetare și în programele de formare pe care le coordonează. A fost timp de 14 ani cadru didactic la universitatea de vest din timișoara, unde continuă să colaboreze ca profesor asociat. Este cofondator al clinicii recentre timișoara, un centru de sănătate mintală dedicat tratamentului anxietății, depresiei și burnoutului, precum și formării profesionale și cercetării în domeniul psihologiei relaționale.
„” - Alin gavreliuc, profesor, departamentul de psihologie, universitatea de vest din timișoara
- Joe coyne, applied developmental psychologist, school of psychology and counselling, queensland university of technology, australia
Cuprins introducere. Transmiterea intergeneraţională a modelului de ataşament și impactul acestuia în viața adultă
Capitolul 1. Cadrul teoretic în problematica studiată 1.1. Precizări terminologice şi de abordare a prezentării 1.2. Contextul structurării ataşamentului. Repere contemporane în teorie şi cercetare 1.2.1. Delimitarea conceptului de atașament în psihologia dezvoltării 1.2.2. Factorii determinanţi ai securităţii ataşamentului 1.2.3. Categorii de securitate a ataşamentului 1.2.4. Modele multidimensionale ale ataşamentului 1.2.5. Stabilitatea ataşamentului şi a modelelor operante 1.2.6. Transmiterea intergeneraţională a modelelor operante ale ataşamentului 1.2.7. Atașamentul în cuplu și diferitele dimensiuni ale calității relației 1.2.8. Intervenţii care au potenţialul de a modifica fluxul de insecuritate transmis între generaţii 1.3. Repere asupra metodelor de evaluare a atașamentului în cercetare și practică 1.3.1. Discuție asupra evoluției metodelor de evaluare a atașamentului la copii 1.3.2. Principalele metode de evaluare a atașamentului la adulți 1.4. Aplicaţii ale teoriei ataşamentului în psihologia sănătăţii 1.4.1. Ataşament şi psihopatologie în copilărie 1.4.2. Ataşament şi psihopatologie la vârsta adultă 1.5. O posibilă metodă de optimizare a stilului de ataşament: educația prenatală lamaze 1.5.1. Prezentarea metodei de pregătire prenatală lamaze 1.5.2. Dezbaterea științifică actuală asupra impactului metodei lamaze
Capitolul 2. Studiul 1. Ecouri din copilărie: cum ne influențează părinții relațiile de la vârsta adultă. Relația dintre modelele parentale percepute, stilul de atașament la vârsta adultă și funcționarea în cuplu 2.1. Introducere 2.2. Obiective și ipoteze 2.3. Metodologie 2.3.1. Descrierea eșantionului 2.3.2. Descrierea instrumentelor 2.3.3. Procedura de lucru 2.4. Analiza statistică și interpretarea datelor 2.5. Concluzii
Capitolul 3. Studiul 2. Arhitectura relației: cum modelează părinții lumea emoțională a copilului. Caracteristici psihosociale ale părinților și structurarea stilului de atașament la copil 3.1. Introducere 3.2. Obiective și ipoteze 3.3. Metodologie 3.3.1. Descrierea eșantionului 3.3.2. Descrierea instrumentelor 3.3.3. Procedura de lucru 3.4. Analiza statistică și interpretarea datelor 3.5. Concluzii
Capitolul 4. Studiul 3. Prima lecție de iubire: cum se nasc modelele de atașament. Stiluri de atașament la copil și modele de interacțiune mamă‑copil — o abordare calitativă 4.1. Introducere 4.2. Obiectivul studiului 4.3. Metodologie 4.3.1. Descrierea eșantionului 4.3.2. Procedura 4.3.3. Descrierea modului de tratare a informațiilor 4.4. Principalele rezultate 4.5. Discutarea rezultatelor și concluzii 4.6. Strategii de prevenție și creștere a securității 4.7. Mențiuni
Capitolul 5. Unele concluzii și implicații practice
Mulțumiri bibliografie
Anexa 1. Ipoteza 3.1. Puterea explicativă a satisfacției diadice parentale pentru dimensiunile atașamentului infantil anexa 2. Ipoteza 3.2. Puterea explicativă a coeziunii diadice parentale pentru dimensiunile atașamentului infantil anexa 3. Ipoteza 3.3. Puterea explicativă a consensului diadic parental pentru dimensiunile atașamentului infantil anexa 4. Ipoteza 3.4. Puterea explicativă a expresiei afective parentale pentru dimensiunile atașamentului infantil anexa 5. Ipoteza 4. Testarea efectului de moderare al variabilei pregătire prenatală lamaze în relația dintre dimensiunea anxietate a atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 6. Ipoteza 4. Testarea efectului de moderare al variabilei pregătire prenatală lamaze în relația dintre dimensiunea evitare a atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 7. Ipoteza 5. Testarea efectului de moderare al variabilei persoana care îngrijește copilul în relația dintre dimensiunea anxietate a atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 8. Ipoteza 5. Testarea efectului de moderare al variabilei persoana care îngrijește copilul în relația dintre dimensiunea evitare a atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 9. Ipoteza 5. Testarea efectului de moderare al variabilei intrarea în grădiniță în relația dintre dimensiunea anxietatea atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 10. Ipoteza 5. Testarea efectului de moderare al variabilei intrarea în grădiniță în relația dintre dimensiunea evitare a atașamentului mamei și dimensiunile atașamentului infantil anexa 11. Lista codurilor obținute anexa 12. Scheme de interacțiune mamă‑copil identificate pentru stilul de atașament infantil dezorganizat
Recomandari
