Al doilea volum din ciclul dedicat de Iordan Gheorghe Bărbulescu schimbărilor ce au avut loc in Europa după 1950 reconstituie marile evenimente de la căderea Zidului Berlinului incoace, unul dintre cele mai importante fiind transformarea Comunitătii Economice Europene intr-o uniune politică in 1992. Autorul analizează orientarea acesteia spre statele foste comuniste din Europa Centrală si de Est, cu un accent special pe problematica romanească. Dacă pană la inceputul anilor ’90 nu a existat, in ciuda dialogului, un angajament ferm si structurat al CE/UE in sensul extinderii spre statele iesite din comunism, odată demarat, acest proces s-a desfăsurat intr-o manieră sinuoasă si din partea UE, si din partea candidatelor. Autorul arată că nu a existat o legătură de tip cauză-efect intre revolutiile antisovietice si reformele CE/UE, dar că acestea din urmă au avut un rol crucial in lungul drum spre o democratie reală al statelor-satelit iesite de sub influenta sovietică. Unificarea europeană despre care se vorbea de mai bine de un secol s-a realizat asadar prin extinderea UE spre centrul si estul Europei, modificandu-se nu doar ordinea europeană, ci si relatia transatlantică, intr-o cheie a progresului si a stabilitătii.
