_Istoria sexualității_ trebuia să aibă șase volume. Michel Foucault, unul dintre cei mai influenți gânditori ai secolului XX, nu a mai apucat să scrie decât patru. Doar trei au fost publicate în timpul vieții lui: _Voința de a ști_, _Folosirea plăcerilor_, _Grija de sine_. Al patrulea volum, _Mărturisirile cărnii_, a apărut postum în Franța abia în 2018. Pentru prima dată în România va apărea întreaga serie în colecția FilosoFii Academos, în traducerea inedită a lui Bogdan Ghiu.
Recomandari
_Istoria sexualității_ trebuia să aibă șase volume. Michel foucault, unul dintre cei mai influenți gânditori ai secolului xx, nu a mai apucat să scrie decât patru. Doar trei au fost publicate în timpul vieții lui (între 1976 și 1984): _voința de a ști_, _folosirea plăcerilor_, _grija de sine_. Al patrulea volum, _mărturisirile cărnii_, a apărut postum în franța abia în 2018. Pentru prima dată în românia va apărea întreaga serie în colecția filosofii academos, în traducerea inedită a lui bogdan ghiu.
S-a considerat multă vreme că modernitatea a impus un discurs de cenzură sexuală. Proiectul lui foucault contrazice această teză. Cum? Demonstrând că, începând din secolul al xvii-lea, în spațiul culturii europene s-a manifestat constant o voință sistematică de a ști totul despre sexualitate prin crearea unui întreg mecanism social de administrare a ei și nașterea unei adevărate „scientia sexualis” – de unde decurge că atât controlul (practica confesiunii, medicina, psihanaliza, dreptul etc.), Cât și transgresiunea (literatura erotică) au fost de fapt forme de proliferare, nu de negare a discursului despre sex.
De ce suntem atât de fascinați de sex și sexualitate?
O uimitoare explorare a motivelor pentru care simțim nevoia de a analiza și discuta în mod constant despre sex, precum și o investigare a mecanismelor sociale și mentale ale puterii care ne determină să raportăm întrebările despre cine suntem la felul în care ne concepem sexualitatea.
Michel foucault (15 octombrie 1926 – 25 iunie 1984), filosof, istoric al ideilor, scriitor și critic literar francez, a lăsat posterității o operă cu puternice ecouri în filosofia și istoria științei, în psihanaliză, în sociologie etc.
A absolvit école normale supérieure, unde a studiat filosofia cu merleau-ponty, și universitatea sorbona, obținând pe rând trei licențe: în filosofie (1948), în psihologie (1950) și în psihopatologie (1952). Între 1954 și 1960 a predat franceză la universitatea din uppsala, lucrând apoi pentru scurte perioade de timp la universitățile din varșovia, hamburg și tunis. A revenit în franța, unde a fost mai întâi titular al catedrei de filosofie de la universitatea clermont-ferrand, apoi la universitatea paris viii, iar din 1970 a fost profesor la collège de france din paris.
Printre cărțile sale se numără: _nașterea clinicii_, _arheologia cunoașterii, cuvintele și lucrurile_, ordinea discursului, _guvernarea de sine și guvernarea celorlalți_, anormalii etc. De același autor, la editura trei au mai apărut _istoria nebuniei în epoca clasică_ și _discursul filosofic_.
Recomandari
