Prezentandu-se ca un manual succint, destinat părinţilor cu statutul de cetăţeni liberi (şi membri ai elitei aristocratice), Despre educarea copiilor işi propune o abordare metodică – elocventă pentru perspectiva sistematică oferită de antichitate – a complexei problematici a formării umane, care acordă atenţie atat factorului genetic-individual, cat şi celui social-pragmatic. Plutarh, autorul acestei sinteze, insistă asupra unei afirmări a individului in societate, centrate pe asimilarea şi concretizarea "artei cuvantului”, la hotarul dintre contemplaţie şi hedonism, dar in absenţa inţelegerii evoluţiei spirituale a omului dintr-o perspectivă teologică.
Deşi se află la antipodul idealului kalokagathiei antice, exprimate de Plutarh şi orientate antropocentric, tratatul Sfantului Vasile cel Mare, adresat tinerilor, este remarcabil prin maniera teologică in care recomandă acumulările culturii eline ca resurse educaţionale de vocaţie creştină, intemeind pentru posteritate modelul pedagogic peren al autodesăvarşirii spirituale, pe temeiul asimilării cunoaşterii oferite de ştiinţa profană care conduce la virtute, cu privirea aţintită "spre veacul intins şi fără bătranete, al cărui capăt nu poate fi cuprins cu mintea”.
