De fiecare dată inainte ca Hristos să vindece pe cineva, il intreba pe omul respectiv dacă crede. Şi doar dacă acela credea făcea minunea Lui. Evanghelia spune că in locurile Sale natale, la Nazaret, Hristos nu putea face minuni, fiindcă locuitorii de acolo Il cunoşteau de mic copil şi nu credeau in El. Şi se mira de necredinţa lor (Marcu 6, 6). Vedeţi deci că condiţia necesară pentru ca omul să primească harul şi să scape de boală este credinţa. De ce? Pentru că de fiecare dată cand se intamplă o minune lucrează Sfantul Duh şi pentru ca omul să primească Duhul Sfant e nevoie de inimă deschisă, şi inima este deschisă de credinţă. După cum pentru captarea undelor radio e nevoie neapărat de antenă, la fel şi pentru primirea harului dumnezeiesc este nevoie de o inimă curată şi plină de credinţă. Domnul nu impune nimănui harul Său. Domnul cere credinţă, nădejde şi dragoste, şi doar atunci dă harul Lui, cand inima omului, prin credinţă, se deschide in faţa Sa. Acest lucru este mare taină şi această taină se petrecea de fiecare dată cand Hristos făcea minuni. Domnul le spunea ucenicilor Lui: Cel ce va crede şi se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi (Marcu 16, 16). Acest lucru este foarte important. Vedeţi, doar cel ce crede se va mantui, pe cand cel ce nu crede va fi osandit.
