Cu câteva zile înainte de capătul vieții, în 1954, frida kahlo scria în jurnal: „sper că sfârșitul e plin de bucurie și mai sper să nu mă întorc niciodată". în , slavenka drakulić explorează viața lăuntrică a uneia dintre cele mai excentrice artiste ale lumii, întrețesând cu pricepere amintirile fridei în descrierea tablourilor ei și dând naștere unei meditații despre natura durerii și a creativității. cu un personaj a cărui viață neobișnuită continuă să fascineze, această imagine a fridei kahlo va atrage cititorii de ficțiune și iubitorii de artă deopotrivă.
„slavenka drakulić este o scriitoare de o mare sensibilitate, inteligență și grație." alice walker
„după descoperirea legăturii dintre diego rivera și sora ei, kity, pictura fridei trece de la pasiune la nevoie arzătoare, o cale de a supraviețui trădării și propriilor limite fizice."
„e atât de greu să exprimi durerea, mai ales în cuvinte... în vreme ce ele sunt abstracte, pictura, precum muzica, e o formă a expresiei directe, care nu are nevoie de mediere, de traducere. mi s-a părut că trebuie să încerc să descriu în cuvinte lumea pe care frida kahlo o creează în tablouri." slavenka drakulić
„o imagine elegantă a unei artiste, care descoperă în frida kahlo o vulnerabilitate, o complexitate adesea absente în portretele ei din ziua de azi."
Slavenka drakulić s-a născut în croația (fosta iugoslavie) în 1949. a publicat mai multe romane și cărți de eseuri. este colaboratoare permanentă la , iar eseurile ei au apărut în sau . în 2005 a primit prestigiosul the leipzig book award for european understanding. în 2010, în cadrul reuniunii internaționale a scriitorilor, care a avut loc la praga, a fost caracterizată drept unul dintre cei mai influenți scriitori ai vremurilor noastre. în același an, s, roman despre balcani a fost adaptat pentru marele ecran într-o peliculă multiplu premiată, în regia juanitei wilson (as if i am not there). în prezent, își împarte viața între suedia, austria și croația, alături de soțul ei, scriitorul și jurnalistul richard swartz.
