Olguța nu are prea mult timp pentru visare, viața îi face mereu rost de acțiune. După șocul arestării tatălui ei, găsește în telefonul lui Victor selfie-uri cu o altă fată. Momentul e numai bun pentru încă o fugă de acasă.
La București, întâlnirea cu fascinanta Dora e ca un balsam: se distrează, îi destăinuie cele mai secrete gânduri, uită de haos. Odată reîntoarsă la Cluj și la probleme, Olguța și prietenii ei încep să culeagă informații, iar piesele de puzzle care se adună anunță urmări explozive.
Voiam răzbunare. O răzbunare pe care s-o țină minte toată viața. Care să-i dea coșmaruri peste ani și care să-i lase urme la fel de adânci ca acelea pe care mi le lăsase mie.
În viață vine un moment în care lași în urmă iluziile și te trezești mai mult sau mai puțin brusc la realitate.
Din păcate, nu vă pot spune cui îi aparține mâța neagră de pe copertă și ce caută ea pe umărul Olguței fără să dezvălui mai mult decât aș vrea din acțiunea cărții. Tot ce pot spune e că Olguța are cu ea o relație la fel de ambiguă precum are cu stăpâna ei. Ups, deja am zis prea mult!
Ilustrații alb-negru de Jozsef Vass.
