Europa Centrală si de Est a fost in intreaga ei istorie un spatiu al periferiilor de tot felul, o margine a imperiilor, un front, un avanpost, un pivot geostrategic, un flanc al aliantelor, un perimetru contradictoriu al tolerantei multiculturale si totodată al faliilor ireconciliabile, un camp de luptă, un coridor de tranzitie, o zonă-tampon, o vecinătate sau o extensie, un teritoriu al intrepătrunderilor si influentelor suprapuse. Multă vreme situată la intersectia imperiilor austriac, tarist si otoman, iar mai tarziu in spatiul concurential de interese al celui de-al Treilea Reich si al Uniunii Sovietice, prinsă apoi in aranjamentele cinice ale ordinii mondiale postbelice si ale Războiului Rece, Europa Centrală si de Est si-a profilat cu greu identitatea proprie, suveranitatea si parcursul de dezvoltare, marcand de-a lungul timpului fie limita interioară a Occidentului, fie granita vestică a Orientului. Cel putin in ultimii 150 de ani, geometria variabilă si intrepătrunderea influentelor au fost principalele caracteristici istorice, geopolitice si culturale ale acestei fascinante zone de periferie, cuprinsă intre Marea Baltică, Marea Adriatică si Marea Neagră. Paradigma competitiei Marilor Puteri pentru influentă strategică, in multiplele sale forme posibile (politică, normativă, economică, militară, informaţională, culturală), inspiră şi ghidează demersul din această carte
