Catedrala invocată de Vargas Llosa nu este locul sacru al reculegerii, în care sufletul îşi găseşte liniştea, refugiul solitar, împăcarea. Ironic şi paradoxal, acest nume îl poartă o crâşmă mizeră de la periferia Limei anilor 60, cu mese şchioape, cu fum de ţigară şi mirosuri grele, cu gesturi şi vorbe obscene.
Recomandari
Catedrala invocată de Vargas Llosa nu este locul sacru al reculegerii, in care sufletul işi găseşte liniştea, refugiul solitar, impăcarea. Ironic şi paradoxal, acest nume il poartă o craşmă mizeră de la periferia Limei anilor ’60, cu mese şchioape, cu fum de ţigară şi mirosuri grele, cu gesturi şi vorbe obscene. Iată fundalul pe care se desfăşoară conversaţia celor doi protagonişti, proveniţi din categorii sociale diferite, dar pe care ii revoltă absurdul aceleiaşi lumi in descompunere. Dacă ar trebui să salvez din foc numai unul dintre romanele mele, acesta ar fi Conversatie la Catedrala“ declara Vargas Llosa. După cum au subliniat criticii, prin această carte a izbutit să dea viată romanului total. La peste cincizeci de ani de la publicare, romanul său are o arhitectură amplă si măretia unei catedrale.
Recomandari
